Sindromul de impingement al umărului

Sindromul de impingement al umărului poate fi cauzat de o serie de factori, inclusiv:

• Suprasolicitarea umărului: Impingement sindromul umărului este adesea cauzat de suprasolicitarea umărului, cum ar fi în cazul activităților sportive care implică mișcări repetitive ale brațului, cum ar fi tenisul, baseballul, baschetul și voleiul. Impingement sindromul umărului poate fi cauzat și de activități la locul de muncă care implică mișcări repetitive ale brațului, cum ar fi ridicarea de greutăți sau lucrul la calculator.
• Fractura claviculei: Fractura claviculei poate provoca instabilitate umărului și poate crește riscul de impingement sindrom al umărului.
• Artroza umărului: Artroza umărului poate duce la îngustarea spațiului subacromial, ceea ce poate crește riscul de impingement sindrom al umărului.
• Acromion curbat: Acromion curbat este o anomalie congenitală a omoplatului care poate crește riscul de impingement sindrom al umărului.

Cele mai frecvente simptome ale sindromului de impingement al umărului sunt:

• Durere la nivelul umăr, în special în timpul mișcării brațului deasupra capului
• Sensibilitate la atingere în jurul umărului
• Scăderea forței musculare la nivelul umăr
• Crepitus (sunete de frecare sau pocnituri) la nivelul umăr
• Dificultăți în mișcarea umărului

Pentru a diagnostica sindromul de impingement al umărului, medicul va realiza anamneza pacientului care include un examen fizic al umărului din care fac parte mai multe teste, de asemenea poate solicita teste de imagistică, cum ar fi radiografia sau RMN, pentru a confirma diagnosticul.

Tratamentul pentru sindromul de impingement al umărului variază în funcție de nevoile pacientului și este individualizat.

Există două tipuri de tratament: tratament conservator și tratament chirurgical.

Tratamentul conservator

1. Repaus: Pacientul poate fi sfătuit să își odihnească umărul și să evite activitățile care provoacă durere.
2. Gheață: Pacientul poate aplica gheață pe umăr timp de 20 de minute de mai multe ori pe zi pentru a reduce inflamația și durerea.
3. Fizioterapia: Este un tratament esențial în cazul umărului înghețat. Scopul fizioterapiei este de a scădea durerea și de a reduce inflamația.
4. Kinetoterapia: Este esențială în cazurile de sindrom de impingement al umărului pentru că restabilește mobilitatea și forța umărului.

Programul de kinetoterapie va începe cu exerciții ușoare de stretching și de mobilitate. Pe măsură ce durerea și inflamația se reduc, pacientul va trece la exerciții mai complexe de tonifiere musculară, control neuro-muscular și stabilizare a articulației.

Obiectivele kinetoterapiei

• Ameliorarea durerii: Kinetoterapeutul va folosi tehnici de terapie manuală, cum ar fi masajul și mobilizarea, pentru a ameliora durerea.
• Îmbunătățirea mobilității: Kinetoterapeutul va folosi exerciții de întindere și de mobilizare pentru a îmbunătăți mobilitatea umărului.
• Întărirea musculaturii: Kinetoterapeutul va folosi exerciții pentru a întări musculatura din jurul umărului și pentru a stabiliza articulația.
• Prevenirea recidivelor: Kinetoterapeutul va învăța pacientul exerciții și tehnici de auto-îngrijire care îl vor ajuta să prevină recidivele.

Tratamentul chirurgical

Poate implica îndepărtarea unei părți din acromion sau modificarea formei acromionului pentru a crea mai mult spațiu pentru tendoanele coafei rotatorilor și bursa subacromială.

Obiectivele recuperării

• Scăderea gradului durerii și a inflamației: Kinetoterapeutul va folosi tehnici de terapie manuală, cum ar fi masajul și mobilizarea, pentru a ameliora durerea.
• Recăpătarea mobilității: Kinetoterapeutul va folosi exerciții de întindere și de mobilizare pentru a îmbunătăți mobilitatea umărului.
• Întărirea musculaturii: Kinetoterapeutul va folosi exerciții pentru a întări musculatura din jurul umărului pentru a stabiliza articulația.
• Prevenirea recidivelor: Kinetoterapeutul va învăța pacientul exerciții și tehnici de auto-îngrijire care îi vor ajuta să prevină recidivele.

La finalul perioadei de recuperare, pentru întoarcerea în siguranță la activitățile sportive, pacientul trebuie să efectueze o serie de teste specifice.