Epicondilita laterală (cotul tenismenului)

Cauza principală a epicondilitei laterale este suprasolicitarea tendoanelor mușchilor extensori ai mâinii și degetelor. Această suprasolicitare poate fi cauzată de mișcări repetitive ale mâinii și degetelor, cum ar fi cele care se întâlnesc la următoarele activități:

• Tenis
• Golf
• Baseball
• Alpinism
• Utilizarea uneltelor electrice sau a altor instrumente care necesită mișcări repetitive ale mâinii și degetelor
• Activități profesionale care necesită mișcări repetitive ale mâinii și degetelor: cum ar fi cele ale lucrătorilor de la linia de asamblare sau ale muzicienilor

Cele mai frecvente simptome ale epicondilitei laterale sunt:

• Durere la nivelul cotului, pe partea exterioară, în special la mișcarea mâinii și a degetelor
• Sensibilitate la palparea epicondilului lateral
• Slăbiciune la nivelul mâinii și a degetelor
• Dificultăți în prinderea obiectelor
• Dificultăți în deschiderea ușilor sau a sticlelor

Diagnosticul epicondilitei laterale este realizat de către un medic ortoped. Medicul va realiza anamneza pacientului care include un examen fizic pentru a evalua durerea și slăbiciunea la nivelul cotului, de asemenea poate solicita teste de imagistică, cum ar fi radiografia sau RMN, pentru a confirma diagnosticul.

De obicei, nu sunt necesare teste imagistice pentru a diagnostica epicondilita medială. Cu toate acestea, medicul vă poate recomanda o radiografie sau un RMN pentru a exclude alte cauze posibile ale durerii și slăbiciunii la cot, cum ar fi o fractură sau o artrită.

Tratamentul pentru epicondilita laterală variază în funcție de nevoile pacientului și este individualizat.

Există două tipuri de tratament: tratament conservator și tratament chirurgical.

Tratamentul conservator

Tratamentul pentru epicondilita laterală este de obicei conservator și include:

1. Repaus: Pacientului poate fi sfătuit să își odihnească cotul și să evite activitățile care provoacă durere.
2. Gheață: Pacientul poate aplica gheață pe cot timp de 20 de minute de mai multe ori pe zi pentru a reduce inflamația și durerea.
3. Fizioterapia: Este un tratament esențial în cazul epicondilitei laterale. Scopul fizioterapiei este de a scădea durerea și de a reduce inflamația.
4. Kinetoterapia: Este esențială în afecțiunile de epicondilită laterală pentru că restabilește mobilitatea și forța cotului.

Programul de kinetoterapie va începe cu exerciții ușoare de stretching și de mobilitate. Pe măsură ce durerea și inflamația se reduc, pacientul va trece la exerciții mai complexe de tonifiere musculară, control neuro-muscular și stabilizare a articulației.

Obiectivele kinetoterapiei

• Ameliorarea durerii: Kinetoterapeutul va folosi tehnici de terapie manuală, cum ar fi masajul și mobilizarea, pentru a ameliora durerea.
• Îmbunătățirea mobilității: Kinetoterapeutul va folosi exerciții de întindere și de mobilizare pentru a îmbunătăți mobilitatea cotului.
• Întărirea musculaturii: Kinetoterapeutul va folosi exerciții pentru a întări musculatura din jurul cotului și pentru a stabiliza articulația.
• Prevenirea recidivelor: Kinetoterapeutul va învăța pacientul exerciții și tehnici de auto-îngrijire care îl vor ajuta să prevină recidivele.
• Reeducarea propriocepției: Capacitatea de a simți poziția și mișcarea cotului.

Tratamentul chirurgical

Este rareori necesar pentru epicondilita laterală, dar poate fi recomandat dacă tratamentul conservator nu a fost eficient sau dacă pacientul are nevoie de o recuperare rapidă. Intervenția chirurgicală pentru epicondilita laterală implică repararea sau reconstruirea tendoanelor mușchilor flexori ai mâinii și degetelor.

Obiectivele recuperării

• Scăderea gradului durerii și a inflamației: Kinetoterapeutul va folosi tehnici de terapie manuală, cum ar fi masajul și mobilizarea, pentru a ameliora durerea.
• Recăpătarea mobilității: Kinetoterapeutul va folosi exerciții de întindere și de mobilizare pentru a îmbunătăți mobilitatea cotului.
• Întărirea musculaturii: Kinetoterapeutul va folosi exerciții pentru a întări musculatura din jurul cotului pentru a stabiliza articulația.
• Prevenirea recidivelor: Kinetoterapeutul va învăța pacientul exerciții și tehnici de auto-îngrijire care îi vor ajuta să prevină recidivele.

La finalul perioadei de recuperare, pentru întoarcerea în siguranță la activitățile sportive, pacientul trebuie să efectueze o serie de teste specifice.