Leziunea ligamentului încrucișat posterior

Leziunile ligamentului încrucișat posterior sunt mai puțin frecvente decât leziunile ligamentului încrucișat anterior.Cele mai frecvente cauze ale leziunii ligamentului încrucișat posterior includ:

• Lovituri la nivelul genunchiului în timp ce genunchiul este îndoit
• Căderi pe genunchiul îndoit
• Schimbări bruște de direcție sau decelerare
• Cauze degenerative

Leziunile ligamentului încrucișat posterior sunt mai frecvente în rândul sportivilor care practică sporturi ce implică contact direct cum ar fi: fotbalul, rugby-ul și schiul.

Ele sunt, de asemenea, mai frecvente la femei decât la bărbați.

Simptomele unei leziuni a ligamentului încrucișat posterior pot varia în funcție de severitatea rupturii. Unele simptome comune includ:

• Durere bruscă și ascuțită în jurul articulației genunchiului
• Inflamație și vânătăi în jurul articulației genunchiului
• Incapacitatea de a îndrepta sau îndoi genunchiul
• Senzație de instabilitate la nivelul genunchiului
• Blocarea genunchiului

Diagnosticul unei leziuni a ligamentului încrucișat posterior este realizat de către un medic ortoped. Medicul va realiza anamneza pacientului care include un examen fizic al genunchiului din care fac parte mai multe teste (Testul Sertarului Posterior), de asemenea poate solicita teste de imagistică, cum ar fi radiografia sau RMN, pentru a confirma diagnosticul.

Tratamentul pentru leziunile de ligament încrucișat posterior variază în funcție de nevoile pacientului și este individualizat.

Există două tipuri de tratament: tratament conservator și tratament chirurgical.

Tratamentul conservator

Un ligament încrucișat posterior rupt complet nu se va vindeca fără operație, însă acest lucru nu înseamnă că operația este obligatorie. Tratamentul conservator este unul potrivit pentru pacienții în vârstă sau sedentari. Dacă celelalte structuri ale genunchiului sunt intacte, medicul poate recomanda variante terapeutice simple, nechirurgicale, printre care se numără:

1. Repausul: Aceasta este cea mai conservatoare opțiune de tratament. Implică odihnirea genunchiului și evitarea activităților care pun stres la nivelul articulației
2. Gheața: Poate ajuta la scăderea gradului durerii și reducerea inflamației
3. Compresia: Poate ajuta la reducerea inflamației.
4. Elevarea: Poate ajuta la reducerea inflamației.
5. Fizioterapia: Este un tratament esențial în cazul leziunilor de ligament încrucișat posterior. Scopul fizioterapiei este de a scădea durerea și de a reduce inflamația.
6. Kinetoterapia: Este esențială în cazurile de rupturi de ligament încrucișat posterior pentru că restabilește mobilitatea și forța genunchiului.

Programul de kinetoterapie va începe cu exerciții ușoare de stretching și de mobilitate. Pe măsură ce durerea și inflamația se reduc, pacientul va trece la exerciții mai complexe de tonifiere musculară, control neuro-muscular și stabilizare a articulației.

Obiectivele kinetoterapiei

• Ameliorarea durerii: Kinetoterapeutul va folosi tehnici de terapie manuală, cum ar fi masajul și mobilizarea, pentru a ameliora durerea.
• Reducerea inflamației: Kinetoterapeutul va folosi tehnici de crioterapie, cum ar fi împachetările cu gheață, pentru a reduce inflamația.
• Îmbunătățirea mobilității: Kinetoterapeutul va folosi exerciții de întindere și de mobilizare pentru a îmbunătăți mobilitatea genunchiului.
• Întărirea musculaturii: Kinetoterapeutul va folosi exerciții de întărire pentru a întări mușchii din jurul genunchiului, ceea ce va ajuta la stabilizarea articulației.
• Prevenirea recidivelor: Kinetoterapeutul va învăța pacientul exerciții și tehnici de auto-îngrijire care îi vor ajuta să prevină recidivele.

Tratamentul chirurgical

Nu toate rupturile ligamentului încrucișat posterior necesită intervenție chirurgicală. Unele persoane cu rupturi ușoare vor putea reveni la activitățile lor normale fără intervenție chirurgicală. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor cu rupturi moderate până la severe vor avea nevoie de intervenție chirurgicală pentru a repara ligamentului încrucișat posterior.

Chirurgul ortoped va înlocui ligamentul rupt cu o grefă de țesut, o matrice care va fi populată cu celule și se va transforma într-un nou ligament.

Grefa poate fi obținută din mai multe surse:

• Autogrefe
• Ligament artificial de tip LARS
• Alogrefă

Pacientul este externat a doua zi după operație și este indicat să înceapă recuperarea imediat.

De obicei, recuperarea durează între 6 și 8 luni, în funcție de patologie, până când pacientul este apt să se întoarcă la activitățile sportive.

Obiectivele recuperării

• Scăderea gradului durerii și a inflamației: Kinetoterapeutul va folosi tehnici de terapie manuală, cum ar fi masajul și mobilizarea, pentru a ameliora durerea.
• Recăpătarea mobilității: Kinetoterapeutul va folosi exerciții de întindere și de mobilizare pentru a îmbunătăți mobilitatea genunchiului.
• Întărirea musculaturii: Kinetoterapeutul va folosi exerciții pentru a întări musculatura din jurul genunchiului pentru a stabiliza articulația.
• Prevenirea recidivelor: Kinetoterapeutul va învăța pacientul exerciții și tehnici de auto-îngrijire care îi vor ajuta să prevină recidivele.

La finalul perioadei de recuperare, pentru întoarcerea în siguranță la activitățile sportive, pacientul trebuie să efectueze o serie de teste specifice.