Luxația gleznei

Cea mai frecventă cauză a luxației gleznei este o leziune anterioară la gleznă, cum ar fi o entorsă sau o fractură. Alte cauze ale luxației gleznei includ:

• Ligamente laxe: Dacă ligamentele care țin articulația gleznei împreună sunt laxe, poate face glezna mai predispusă la luxare.
• Mușchi slabi: Mușchii slabi din jurul gleznei pot face, de asemenea, mai probabil ca glezna să se luxeze.
• Hipermobilitate: Hipermobilitate este o afecțiune în care articulațiile sunt mai flexibile decât normal. Acest lucru poate face mai probabil ca glezna să se luxeze.
• Genetică: Unele persoane sunt mai predispuse genetic la dezvoltarea luxației gleznei.

Simptomele luxației gleznei pot varia în funcție de severitatea luxației. Unele simptome comune includ:

• Durere la nivelul gleznei
• Inflamație în jurul articulației gleznei
• O senzație de instabilitate la nivelul gleznei
• Dificultăți la mers sau în încărcarea articulației gleznei

Diagnosticul luxației gleznei este realizat de către un medic ortoped. Medicul va realiza anamneza pacientului care include un examen fizic al gleznei din care fac parte mai multe teste, de asemenea poate solicita teste de imagistică, cum ar fi radiografia sau RMN, pentru a confirma diagnosticul.

Tratamentul pentru luxația de gleznă variază în funcție de nevoile pacientului și este individualizat.

Există două tipuri de tratament: tratament conservator și tratament chirurgical.

Tratamentul conservator

În cazul luxației de gleznă operația nu este obligatorie. Tratamentul conservator este unul potrivit pentru pacienții în vârstă sau sedentari. Dacă celelalte structuri ale gleznei sunt intacte, medicul poate recomanda variante terapeutice simple, nechirurgicale, printre care se numără:

1. Odihnă: Aceasta este cea mai conservatoare opțiune de tratament. Implică odihnirea gleznei și evitarea activităților care pun stres pe gleznă.
2. Gheață: Gheața poate ajuta la reducerea durerii și inflamației.
3. Compresie: Compresia poate ajuta la reducerea inflamației.
4. Elevarea: Elevarea poate ajuta la reducerea inflamației.
5. Imobilizare: Imobilizarea cu o orteză care să glezna în poziție anatomică corectă și să permită vindecarea acesteia
6. Fizioterapia: Este un tratament esențial în cazul luxației de gleznă. Scopul fizioterapiei este de a scădea durerea și de a reduce inflamația.
7. Kinetoterapia: Este esențială în cazurile de luxație pentru că restabilește mobilitatea și forța gleznei.

Programul de kinetoterapie va începe cu exerciții ușoare de stretching și de mobilitate. Pe măsură ce durerea și inflamația se reduc, pacientul va trece la exerciții mai complexe de tonifiere musculară, control neuro-muscular și stabilizare a articulației.

Obiectivele kinetoterapiei

• Ameliorarea durerii: Kinetoterapeutul va folosi tehnici de terapie manuală, cum ar fi masajul și mobilizarea, pentru a ameliora durerea.
• Îmbunătățirea mobilității: Kinetoterapeutul va folosi exerciții de întindere și de mobilizare pentru a îmbunătăți mobilitatea gleznei.
• Întărirea musculaturii: Kinetoterapeutul va folosi exerciții pentru a întări musculatura din jurul gleznei pentru a stabiliza articulația.
• Prevenirea recidivelor: Kinetoterapeutul va învăța pacientul exerciții și tehnici de auto-îngrijire care îi vor ajuta să prevină recidivele.
• Reeducarea propriocepției: Kinetoterapeutul va folosi exerciții pentru a ajuta pacientul să-și reînvețe propriul corp și să evite leziunile viitoare.

Tratamentul chirurgical

Acesta este recomandat în cazul luxațiilor recidivante de gleznă sau în cazul unui grad foarte mare de instabilitate la nivelul gleznei.

Există o serie de proceduri chirurgicale diferite care pot fi utilizate pentru a trata luxația gleznei, cum ar fi:

• Repararea ligamentelor: Această operație implică repararea ligamentelor care țin articulația împreună.
• Capsuloplastie: Această operație implică întărirea capsulei, care este țesutul care înconjoară articulația.
• Transferul tendonului: Această operație implică transferul unui tendon dintr-un loc în altul pentru a îmbunătăți stabilitatea articulației.

Obiectivele recuperării

• Scăderea gradului durerii și a inflamației: Kinetoterapeutul va folosi tehnici de terapie manuală, cum ar fi masajul și mobilizarea, pentru a ameliora durerea.
• Recăpătarea mobilității: Kinetoterapeutul va folosi exerciții de întindere și de mobilizare pentru a îmbunătăți mobilitatea gleznei.
• Întărirea musculaturii: Kinetoterapeutul va folosi exerciții pentru a întări musculatura din jurul gleznei pentru a stabiliza articulația.
• Prevenirea recidivelor: Kinetoterapeutul va învăța pacientul exerciții și tehnici de auto-îngrijire care îi vor ajuta să prevină recidivele.

La finalul perioadei de recuperare, pentru întoarcerea în siguranță la activitățile sportive, pacientul trebuie să efectueze o serie de teste specifice.