Proteza de șold

Cele mai frecvente cauze ale artroplastiei de șold sunt:

• Artrita: Artrita este o afecțiune care inflamează și deteriorează articulațiile. Cele mai frecvente tipuri de artrită care afectează articulația șoldului sunt artrita reumatoidă și osteoartrita.
• Necroza avasculară a capului femural: Necroza avasculară a capului femural este o afecțiune în care osul din capul femural nu primește suficient sânge și oxigen. Acest lucru poate duce la moartea osului și la colapsul articulației șoldului.
• Fractura de șold: Fracturile de șold sunt frecvente la vârstnici, deoarece oasele devin mai fragile cu vârsta. Fracturile de șold pot duce la deteriorarea articulației șoldului și pot necesita artroplastie de șold.
• Alte afecțiuni: Alte afecțiuni care pot duce la artroplastie de șold includ displazia congenitală de șold, luxația de șold și tumorile osoase.

Cel mai frecvent simptom al artroplastiei de șold este durerea severă la nivelul șoldului. Durerea poate fi atât de severă încât să împiedice pacientul să se miște. Alte simptome ale artroplastiei de șold pot include:

• Rigiditate la nivelul șoldului
• Limitarea mișcării șoldului
• Inflamația șoldului
• Crepitus (sunete de frecare sau pocnituri) la nivelul șoldului
• Slăbiciune musculară la nivelul coapsei

Diagnosticul artroplastiei de șold se bazează pe anamneză, examen fizic și investigații imagistice.

La anamneză, medicul va întreba pacientul despre simptomele sale, despre istoricul medical și despre factorii de risc pentru artroplastie de șold.

La examenul fizic, medicul va evalua flexibilitatea și mobilitatea articulației șoldului și va testa pentru durere și instabilitate.

Investigațiile imagistice care pot fi utile pentru diagnosticul artroplastiei de șold sunt:

• Radiografie: Radiografia poate arăta modificări ale oaselor care pot indica artroplastie de șold.
• Rezonanță magnetică nucleară (RMN): RMN-ul este o investigație imagistică mai sensibilă decât radiografia și poate arăta leziunile ligamentelor și tendoanelor din jurul șoldului.

Tratament chirurgical

Intervenția chirurgicală pentru artroplastie de șold se numește artroplastie totală de șold. Artroplastia totală de șold este o intervenție chirurgicală complexă, dar are o rată de succes ridicată.

În timpul artroplastiei totale de șold, chirurgul va îndepărta articulația șoldului deteriorată și o va înlocui cu o articulație artificială. Articulația artificială este formată din trei componente: o cupă metalică care se fixează în cavitatea acetabulară, un cap femural metalic care se fixează pe osul femural și un distanțier de plastic care se plasează între cupă și capul femural. Artroplastia totală de șold se efectuează sub anestezie generală.

Recuperarea după artroplastia de șold

Recuperarea după artroplastie de șold este un proces care poate dura câteva săptămâni sau luni. Pacienții vor trebui să stea în spital câteva zile după operație și vor începe fizioterapia în spital. Fizioterapia va continua acasă sau într-un cadru ambulatoriu după externarea din spital.

Pacienții vor trebui să folosească cârje sau un cadru pentru câteva săptămâni după operație. De asemenea, vor trebui să evite mișcările care pot deteriora articulația artificială, cum ar fi încrucișarea picioarelor și aplecarea înainte.

Majoritatea pacienților sunt capabili să se întoarcă la activitățile lor normale în câteva luni după operație. Cu toate acestea, unii pacienți pot avea nevoie să facă modificări ale stilului de viață, cum ar fi evitarea activităților cu impact ridicat.

Obiectivele recuperării

• Scăderea gradului durerii și a inflamației: Kinetoterapeutul va folosi tehnici de terapie manuală, cum ar fi masajul și mobilizarea, pentru a ameliora durerea.
• Recăpătarea mobilității: Kinetoterapeutul va folosi exerciții de întindere și de mobilizare pentru a îmbunătăți mobilitatea genunchiului.
• Întărirea musculaturii: Kinetoterapeutul va folosi exerciții pentru a întări musculatura din jurul genunchiului pentru a stabiliza articulația.
• Prevenirea recidivelor: Kinetoterapeutul va învăța pacientul exerciții și tehnici de auto-îngrijire care îi vor ajuta să prevină recidivele.